Tari in curs de dezvoltare prospera din exportul alimentelor si au astfel un interes deosebit in intarirea sistemelor de control al alimentelor nationale, ele armonizand reglementarile nationale privind alimentele cu standardele internationale si supunandu-se la inspectii ale alimentelor de import si export pentru a se asigura ca sunt in conformitate cu acordurile World Trade Organisation privind masurile sanitare si fitosanitare (SPS) si barierele tehnice din calea comertului (TBT).
In acordul World Trade Organisation, protectia sigurantei si sanatatii umane, protectia vietii si sanatatii plantelor si animalelor si protectia mediului sunt de o importanta capitala. Toate acestea sunt acoperite in linii mari prin cerintele sanitare si fitosanitare. Masurile SPS includ toate legile, decretele, cerintele reglementare si procedurile incluzand printre altele criteriile produselor finite, metodele de procesare si protectie, testarile, certificarile in urma inspectiilor si procedurile de aprobare, tratamente de carantina - cerinte relevante asociate cu transportul animalelor sau plantelor insotite de material necesar supravietuirii lor in timpul transportului, prevederi despre metode statistice relevante, proceduri de luare de mostre si metode de evaluarea riscurilor, cerinte direct legate de siguranta alimentelor privind impachetarea si etichetarea.
Aceste masuri includ aditivii alimentari, agenti contaminatori, toxine, medicamente sau pesticide reziduale in alimente, certificate de siguranta a plantelor, animalelor sau alimentelor, metode de procesare, etichetarea produselor alimentare, carantina plantelor sau animalelor, cerinte de prevenire, controlul si stabilirea cerintelor sanitare in caz de boala sau infectare cu factori daunatori in ceea ce priveste importul. In timp ce prevederile sanitare se refera la sanatatea animalelor si a alimentelor, prevederile fitosanitare se refera la aspectul sanatatii plantelor in produse.
Masurile SPS mizeaza pe faptul ca se bazeaza pe fapte stiintifice. In acelasi timp, natura lor este transparenta si preventiva. Siguranta alimentara poate avea de suferit chiar la nivelul consumatorului, de aceea legea acopera educarea lui prin etichetare si instructiuni de folosire a produsului.
Masurile SPS impuse de tarile dezvoltate creaza probleme pe piata. Calea de scapare pentru a inlatura barierele din calea accesului pe piata cauzate de masurile SPS se poate indeplini numai prin conceperea si dezvoltarea unui sistem independent de siguranta alimentara condus de experti. Pe langa infiintarea a mai multe laboratoare de testare a alimentelor, ar trebui sa existe un sistem de retragere de pe piata bine pus la punct in legea alimentelor, si parametri legati de siguranta alimentara ar trebui introdusi, de vreme ce unele agentii medicale, agricole si in legatura cu aceleasi cercetari trebuie sa activeze avand un mandat clar pentru a lucra cu problemele sigurantei alimentelor si pentru a dezvolta o supraveghere coordonata la nivel national a sigurantei alimentelor.
Acordul TBT cere tarilor membre sa adopte Codul Bunei Practici (CGP) in procesul dezvoltarii standardelor, reglementarilor tehnice si Procedurilor de Evaluare a Conformitatii (CAPs). Aceasta include unele cerinte substantial procedurale care trebuiesc observate de organele de standardizare.
